Durere epicondilă laterală a articulației cotului, Epicondilita – cauze, simptome si tratament
Tratament Epicondilita se refera la inflamatia unui epicondil. Conditia poate fi de doua tipuri: epicondilita laterala sau cotul tenismenului si cea mediala sau a jucatorului de golf.
Epicondilita laterala sau epicondilalgia laterala este o conditie in care partea exterioara a cotului devine inflamata si dureroasa. In timp ce denumirea comuna de cotul tenismenului sugereaza o legatura strinsa cu sporturile cu racheta, conditia poate fi determinata si de sporturi precum inotul si cataratul, poate apare la persoanele care lucreaza manual, scriitori si cusatorese, la ei care cinta la chitara si instrumente similare, precum si in cadrul activitatilor zilnice, obisnuite.
Epicondilita laterala este consecinta folosirii in exces a unor miscari ale articulatiei cotului, inflamatia cuprinzind tendonul extensor care origineaza din epicondilul lateral. Durerea acuta pe care persoana o poate resimti apare cind aceasta isi extinde complet bratul. Epicondilita mediala sau cotul jucatorului de golf este o conditie inflamatorie a epicondilului medial al cotului.
Conditia este in unele feluri similara cotului tenismenului. Antebratul anterior contine citiva muschi implicati in flexia degetelor si a policelui si in flexia si pronantia incheieturii.
Epicondilita laterala sau Tendinita cotului - afla de la Dr. Vladislav Gyebnar
Tendoanele acestor muschi merg impreuna intr-o teaca tendinoasa care se insera pe epicondilul medial al humerusului la nivelul articulatiei cotului.
Drept raspuns la traumatismele minore, punctul de insertie devine inflamat.
Conditia este denumita cotul jucatorului de golf, deoarece in acest sport se streseaza acest tendon. Mai este denumit cotul aruncatorului sau al cataratorului. Folosirea excesiva a muschilor flexori ai degetelor inserati pe epicondilul medial, determina leziunile cotului la cataratori.
Anatomia articulatiei cotului Cotul este o articulatie formata din trei oase: humerusul si cele doua oase ale antebratului: radius si cubitus. Cele doua proeminente osoase resimtite la palparea latero-mediala a cotului reprezinta epicondilii lateral si medial. Muschii, ligamentele si tendoanele mentin articulatia. Cotul este o articulatie sinoviala.
Proeminenta posterioara a cotului este reprezentata de osul olecran. Epicondilul medial al humerusului Este mai mare si mai proeminent decit cel lateral. Acesta reprezinta locul de atasare al ligamentului ulnar colateral al cotului, al muschiului pronator rotund si al tendonului flexorului comun al antebratului.
Nervul ulnar se regaseste in spatele acestui epicondil. Epicondilul medial protejeaza nervul ulnar.
Articulatia cotului – normal vs. patologic
Nervul ulnar este vulnerabil deoarece trece aproape de suprafata de-a lungul fetei posterioare a osului. Lovirea epicondilului medial determina o senzatie de furnicatura in nervul ulnar. Epicondilul lateral al humerusului Este o proeminenta tuberculata, mica, punct de atasare pentru ligamentul radial colateral al cotului, pentru tendonul supinatorului si pentru unii muschi extensori.
Cauze si factori de risc Studiile efectuate arata ca epicondilita laterala este determinata mai ales de hiperextensia cotului. Totusi, trauma reprezentata de loviturile directe pe epicondil, o smulgere fortata a antebratului sau o extensie puternica determina mai mult de jumatate dintre aceste leziuni.
Cercetatorii au propus o ipoteza asupra aparitiei epicondilitei. Aceasta ipoteza sustine existenta unor fisuri microscopice si macroscopice intre tendonul extensor comun si periostul epicondilian humeral.
Studiile histopatologice si anatomice efectuate evidentiaza implicarea leziunilor nervului radial si cubital in cotul tenismanului si cel al jucatorului de golf. Nervii sunt compresati de catre adeziunile formate intre capsula articulatiei radiohumerale si muschiul extensor scurt al incheieturii miinii.
Conditii asociate precum calcificarile capei rotatorilor, tendinita bicipitala sau sindromul de tunel carpian pot creste riscul epicondilitei. Tendoanele sunt relativ hipovasculare proximal de insertia pe os. Aceasta hipovascularitate poate predispune tendonul la degenerare hipoxica, fiind implicata in etiologia tendinopatiilor.
Epicondilita lateralÄ sau cotul tenismenului, ce este si cum se trateazÄ
Patofiziologie Procesele patofiziologice care intervin in dezvoltarea epicondilitei mediale si laterale a cotului sunt de natura degenerativa. Modificarile degenerative cronice, noninflamatorii ale originii muschiului extensor comun carpiradial sunt adesea identificate la examenul histopatologic.
- Epicodilite laterala - cazare-bucuresti-apartamente.ro
- Epicondilita laterală (Cotul tenismenului) - cauze, diagnostic, tratament
- Epicondilita lateralÄ sau cotul tenismenului, ce este si cum se trateazÄ
- Artroza primului tratament articular metatarsofalangian
- Articulatia cotului – normal vs. patologic – Dr. Alin Popescu
- Epicondilita laterala este o conditie dureroasa a cotului, cauzata de o utilizare excesiva.
- Artrita pe maini decat sa tratezi
Practicantii sporturilor considera adesea ca epicondilita este determinata de natura repetitive a lovirii sutelor de mingi, care conduce in final la formarea unor mici leziuni in atasarea tendonului antebratului la cot. Totusi exista si alti factori speculativi pentru dezvoltarea epicondilitei cuprinzind practicarea sporturilor la virste inaintate, lipsa acomodarii adecvate la efortul fizic depus, diminuarea cronometriei mentale la contractiile excentrice musculare repetitive rapide.
Epicondilita laterala sau Tennis elbow
Nirschl defineste patru stadii ale epicondilitei: - modificarile inflamatorii care sunt reversibile - modificarile patologice nonreversibile cu originea in muschii cu tendoane atasate epicondililor - ruptura originii acestor muschi - modificari secundare cum este fibroza sau calcificarea.
Semne si simptome Epicondilita este mai frecventa pe partea laterala a cotului, decit pe cea mediala. In cele mai multe cazuri, debutul este gradat iar simptomele persista pentru mai multe saptamini pina la prezentarea pacientului la medic.
In cazul cotului jucatorului de golf, durerea epicondilului medial este agravata de flexia si pronatia incheieturii, test folosit pentru a confirma diagnosticul. Pe de alta parte, cotul tenismanului este indicat de prezenta unei dureri epicondiliene laterale precipitate de extensia incheieturii. Desi conditia nu este bine inteleasa durere epicondilă laterală a articulației cotului la nivel celular si molecular, exista ipoteze care sustin apoptoza si moartea celulara prin autofagie drept cauza a epicondilitei laterale cronice.
Epicondilita – cauze, simptome si tratament
Moartea celulara poate diminua densitatea musculara si determina slabiciunea - susceptibilitate care poate compromite capacitatea muschiului de a-si mentine integritatea.
Simptomele asociate epicondilitei laterale si mediale cuprind, dar nu sunt limitate la: durere iradiata din partea exterioara a cotului spre antebrat si incheietura, durere la extensia incheieturii, slabiciune in antebrat, crepitatii in timpul stringerii de mina sau a miscarilor de rotatie efectuate din cot, imposibilitatea de a tine greutati crema pr dureri articulare miina. In epicondilita mediala pacientii pot avea durere epicondilă laterală a articulației cotului de neuropatie ulnara diminuarea senzatiilor pe distributia nervului ulnar, un test pozitiv la flexia cotului, un semn Tinel pozitiv.
In cazurile mai severe, diminuarea senzatiilor este asociata cu slabiciunea intrinseca si atrofia musculara. Durerea este similara cele din cotul jucatorului de golf sau a epicondilitei mediale, cu diferenta ca cea din urma apare in partea mediala a cotului. Examen fizic Inspectia: evidentiaza foarte rar echimoze sau tumefieri ale tesuturilor cotului. Palparea: sensibilitatea maxima este resimtita la cm fata de originea muschilor inserati pe epicondili.
Durerea este de intensitate mare la extensia fortata a incheieturii, cu incheietura deviata radial si pronata si cotul extins. Durerea poate creste si la incercarea pacientului de a ridica spatarul unui scaun cu articulatia cotului in extensie si incheietura miinii pronata maximal.
Epicondilita - cauze, simptome si tratament
Extensia rezistenta a degetului mijlociu este de asemenea dureroasa secundar stresului plasat pe tendon, fiind stresat in mod special in aceasta pozitie cind trebuie sa se contracte sinergic. Durerea severa este observata si in supinatie sau in stringerea miinii.
Intotdeauna trebuie examinate reflexele osteotendinoase ale umarului, cotului si incheieturii miinii de partea afectata.
Prima data vreau săi mulțumesc domnului doctor. Vladislav Gyebnar pentru cooperare. Clinic, adica ceea ce constata specialistul prin discutia cu pacientul, prin examinare si prin efectuarea unor teste specifice, poatem determina destul de exact suspiciunea pentru epicondilita cotului. Testul care ne ajuta la confirmarea acestei tendinite dureroase este testul Cozen — vezi mai jos video. Video cu Testul Cozen sau testul ridicarii scaunului, pune in tensiune tendonul extensor scurt radial de carp si identifica epicondilita cotului.
Se vor examina reflexele si se vor cauta crepitante ale articulatiei radiohumerale in membrul afectat pentru a exclude o bursita radiohumerala, osteocondrita sau uneori doare articulația genunchiului nervului ulnar. Daca se observa diminuarea reflexelor osteotendinoase la examenul fizic se vor recomanda radiografii.
Diagnostic Pentru a diagnostica epicondilita, medicul va efectua un set de teste in care va plasa presiune pe zona afectata cerind pacientului sa-si miste cotul, incheietura si degetele. O radiografie a cotului confirma si diferentiaza cauzele existente ale durerii care nu sunt legate de epicondilita, precum fractura sau artrita.
Epicondilita laterală (tennis elbow)
Echografia si RMN-ul sunt alte investigatii imagistice utile pentru diagnostic, dar frecvent evitate datorita costului mare. Screningul RMN poate confirma fluidul articular in exces si tumefierea regiunii afectate din cot, cum sunt punctele de legatura dintre osul bratului si extensorul carporadial. Diagnosticul se pune pe baza semnelor si a simptomelor clinice care sunt discrete si caracteristice totodata.
