Caracteristici legate de vârstă ale regenerării țesutului cartilaginos, Cuvinte cheie de căutare
Sari la navigare Sari la căutare Osificarea si osteogeneza sunt procese biologice diferite. Osificarea este procesul prin care organismul uman construieste tesut osos.
Dar, am o problema cu genunchii. In ultimii ani, genunchiul drept a inceput sa ma doara din ce in ce mai des. Doctorii spun ca am cartilajul distrus si ca si meniscul este deteriorat. Imi puteti spune care este rolul cartilajului si al meniscului si de ce apare durerea? Raspuns Tomaž Popit : Meniscul: In interiorul genunchiului este cate un cartilaj in forma de semiluna, in ambele parti ale articulatiei.
Osteogeneza este procesul prin care se nasc si se formeaza oasele pornind de la un model membranos sau cartilaginos - pana dobandesc in mod progresiv forma si dimensiunile ce le caracterizeaza. Osteogeneza implica insa cu necesitate procesul de osificare.
Procesul de transformare a scheletului cartilaginos si conjunctiv-fibros al embrionului si fatului in scheletul osos al adultului constituie osteogeneza. Acest proces incepe incă din a 4-a saptămâna a vietii embrionare.
Atunci când se produce, repararea unei leziuni condrale este parţială, iar ţesutul de reparaţie este un fibrocartilaj cu proprietăţi mecanice mult inferioare cartilajului hialin. Lezarea mecanică a unei suprafeţe articulare vă conduce la dezvoltarea prematură a artrozei.
In dezvoltarea scheletului osos se disting doua faze: in prima faza se formeaza tesutul osos, prin inlocuirea tesutului conjunctiv sau cartilaginos si se constituie osul primar. In a doua faza au loc procese de remaniere si distrugere, adice de modelare a tesutului osos, care dau structura functionala caracteristica osului si definitiv, constituindu-se 'osul secundar. Dupa originea lor oasele se pot imparti in oase de membrana, dezvoltate prin osificare desmala endoconjunctivasi oase de cartilaj, dezvoltate prin osificare econdrala.
Osificarea desmala sau de membrana da nastere oaselor boltii cutiei craniene, parital claviculelor si mandibulei.
Aceasta osificare realizeaza si cresterea in grosime a oaselor lungi pe seama periostului. Osificarea econdrala, de cartilaj, da nastere oaselor membrelor, oaselor scurte si oaselor bazei craniului; de asemenea, prin acest tip de osificare se realizeaza cresterea in lungime a osului la nivelul cacartilajului de crestere, cartilajul diafizo-epifizar.
In modelul cartilaginos al unui os lung apar centre de osificare, mai intai in diafiza, ulterior si in epifize. Aceste centre se numesc puncte de osificare primitiva primara. Osificarea epifizelor incepe mai tarziu, dupa ce ele au ajuns aproape de dimensiunile definitive.
Raman cartilaginoase, pana in jurul varstei de 20 de ani, doar cartilajele de conjugare diafizo-epifizare sau de crestere. Celulele acestor cartilaje prolifereaza numai spre diafiza, realizand astfel procesul de crestere in lungime a osului osificarea econdrala. Crestera in grosime este realizata de zona interna, osteogena, a periostului osificare desmala.
Dupa ce procesul de crestere a incetat, epifizele raman acoperite cu un strat subtire de cartilaj hialin, numit cartilaj articular. In jurul varstei de de ani, cartilajele de crestere sunt inlocuite de tesut osos, iar epifizele se sudeaza la diafize.
Despre nutritie Cartilajul articular nu se poate regenera singur Leziunile de cartilaj reprezinta la ora actuala o provocare in chirurgia ortopedica, deoarece intarzierea diagnosticului si a tratamentului la momentul optim duce la modificari artrozice, uneori ireversibile, la nivel articular.
