Saleros de tratament comun. 75 hoteluri, Torija


Fenomen cu atât mai paradoxal cu cât poeţii și prozatorii pe care i-a influenţat și care l-au saleros de tratament comun sau care i-au fost alături în cele mai sumbre episoade ale bolii care i-a adus în cele din urmă moartea sunt astăzi clasici ai modernităţii de secol XX american.

La toate aceste apariţii intertextuale, adevărate cameos literare, trebuie adăugată splendida monografie a lui James Atlas1, în care tânărul pe atunci critic literar trasa o tragică și empatică hartă a autodistrugerii acestui poet american care poate a vrut prea mult. Când a debutat în volum, înDelmore a fost întâmpinat de critica literară ca vocea atât de așteptată de literatura americană după ce generaţia Pound-Eliot dăduse cam tot ce avea mai bun.

În săptămâna publicării abia împlinise 24 de ani, iar criticul Allen Tate o notorietate în epocăvorbea despre primul condei inovator ce ar fi apărut în deceniul al treilea. Nici nu se putea saleros de tratament comun un debut mai bine primit, niște auspicii mai favorabile tânărului scriitor evreu-american de origine română. Era comparat cu Auden un Auden american și considerat unica speranţă a literelor americane.

Odată cu succesul său de critică se năștea practic una dintre cele mai selecte edituri independente americane: New Directions, al cărei patron, James Laughlin avea să-i rămână fidel autorului său, în ciuda tuturor chinurilor la care acesta urma să-l supună de-a lungul anilor.

Majoritatea poemelor din acest volum vor căpăta statutul de capodopere ale secolului XX, cât și povestirea de șapte pagini ce taie volumul în două, dar care îi dă și titlul. Titlul, de fapt, este luat de la W. Povestirea scrisă de Delmore într-un week-end din va rămâne în istoria literaturii americane ca un exemplu de perfecţiune stilistică, una dintre cele șase povestiri americane care i-au plăcut lui Nabokov după saleros de tratament comun avea să saleros de tratament comun acesta.

Cele șapte pagini ale povestirii reușesc să redea atmosfera de mândrie, teroare și nesiguranţă care a învăluit viaţa părinţilor săi, simptomatică pentru cea a unei întregi generaţii de evrei-americani.

saleros de tratament comun

Atmosferă evocată și în celebra carte de eseuri a lui Irving Howe, The world of our fathers. De altfel, Howe povestește că In Dreams De altfel, întreaga operă a lui Delmore Schwartz gravitează în jurul unei obsesii majore: cea a propriei biografii și, coborând pe spirala timpului, a vieţii familiei sale.

El va încerca, de-a lungul câtorva de decenii de creaţie subterană în urma sa a rămas o cantitate impresionantă de postumesă-și mitologizeze biografia, un efort echivalent însă cu scufundarea într-un vis continuu, întrerupt doar de vagi saleros de tratament comun de luciditate. Delmore era mai înalt decât John, avea mai bine de un metru optzeci, mai bine clădit și părea foarte voinic în paltonul lui încheiat neglijent.

Mersul lui era ca un fel de tropăit, lăsând senzaţia că picioarele lui erau mai scurte și mai puţin dezvoltate decât restul reacțiile adverse ale glucosaminei condroitinei. Lumea-i lunatecă. Asta-i ultima călătorie. Sus pe crengile văratice poetul cânta. Gâtu-l durea și nu mai putea cânta. Toate urechile-astupate Peste colinele de unde Delmore și Gertrude ţâșneau Cu atâta timp în urmă, în bunătatea care-l născuse.

Delmore, Delmore! Saleros de tratament comun de o tipică mamă evreică, perfect descrisă de Philip Roth în Complexul lui Portnoy, Delmore Schwartz a fost toată copilăria sfâșiat între acest părinte posesiv și tiranic și un tată a cărui superbă absenţă era compensată de imaginea de saleros de tratament comun milionar pe care o afișa atunci când își făcea apariţia. Un personaj fermecător, rupt în permanenţă între dragostea pentru propria familie și impulsul irezistibil de a pleca de-acasă, de a dispărea cu zilele, pentru a reveni eseu 9 încărcat de cadouri, era în mod evident un soţ cu totul nepotrivit pentru Rose.

Prima ei soluţie a fost să-l ţină legat de casă cu ajutorul celor doi copii, chiar dacă asta a implicat o complicată intervenţie chirurgicală plătită prin vânzarea unor obligaţiuni de război, pe la spatele soţului ei. Însă soluţia s-a dovedit a nu funcţiona pe termen lung.

saleros de tratament comun

Copilăria lui Delmore se împarte aproape în mod egal între acest film de familie plin de certuri aproape fermecător, fiind vorba de doi oameni deosebit de frumoși, o frumuseţe răsfrântă asupra tânărului Delmore și naveta dintre cei doi părinţi despărţiţi. Natură compozită reflectată perfect de numele său. Se pare că prenumele Delmore, atât de contrastant cu numele evreiesc, i-a fost inspirat mamei Rose fie de actorul ei preferat, Frank Delmore, fie de numele unei băcănii de peste drum de casa unde a născut.

Cert este că numele va deveni foarte important pentru Delmore, mai ales după ce va deveni pasionat de psihanaliză. Delmore face parte din prima generaţie de evrei născuţi în America, așa că structura sa intelectuală va fi una profund europeană: vorbim despre o generaţie care a crescut în mijlocul unei comunităţi închise, unde părinţii, care cunoscuseră atât foametea, cât și antisemitismul european aveau grijă să le insufle copiilor sentimentul 10 eseu existenţei unor rădăcini adânci în istoria lumii vechi.

Chiar dacă o făceau doar la nivel simbolic: casele lor păstrau aspectul celor din lumea veche Nici faptul că întreprinzătorul Harry mitul spune că imediat după ce fratele său mai mare l-a adus în America a început să vândă pe stradă ficăţei de pui prăjiţi pe tablă, reușind să câștige repede mai mult decât fratele Pastile de artrita pentru tratamentul articulatiilor degetelor a ajuns aproape milionar nu e surprinzător: făcea parte dintr-o generaţie care, înainte de blestemul crahului financiar, a beneficiat din plin de binecuvântarea exploziei imobiliare.

Ce a știut să culeagă Delmore de aici, în afara poveștilor de viaţă, a fost idiomul evreiesc, limbajul demotic pe care-l va folosi cu strălucire în prozele sale. I mediat după succesul repurtat cu debutul din începe, în mod paradoxal, lenta și epopeica decădere a lui Delmore Schwartz.

De altfel, succesul nu venea doar pe plan literar ci, după îndelungi ezitări și amânări, Gertrude accepta să-i devină soţie, Universitatea Harvard îl invita să devină lector asociat, iar prietenia cu John Berryman și soţia acestuia, Eileen Simpson, era din ce în ce mai strânsă. Cu toate acestea, înclinaţia sa naturală spre nefericire, care-l făcea să caute modele în nefericirea din biografiile scriitorilor pe care-i saleros de tratament comun, îl face tratament articular blocat augmenteze fiecare insucces sau chiar aparent insucces.

Un exemplu este receptarea nefavorabilă a traducerii sale din Rimbaud Une saison en enfer, volum apărut tot la New Directions. Este perioada în care ceea ce el deja numea manie depresivă va căpăta proporţii: neîncrederea sa în propriile puteri se va manifesta inclusiv prin cantitatea enormă de manuscrise nefolosite vreodată.

Poemele sale revin în mod obsesiv la propria biografie, la istoria familiei sale, a Brooklyn-ului evreiesc, îndepărtându-se saleros de tratament comun de acel lirism care-i adusese renumele de tânără speranţă a literelor americane. De altfel, următorul său saleros de tratament comun, amplul poem Genesis un prim volum dintr-un proiectat monument literar își va avea geneza umbrită de aceste frământări.

Mărturiile lui Eileen Simpson sau ale lui Berryman ne arată un Delmore sfâșiat între volubilitatea explozivă, narativă, epică și lungi perioade de tăcere apăsătoare urmate de ieșiri paranoice în restaurante nu suporta să stea cu spatele la necunoscuţi, singura soluţie fiind să caute locuri speciale, lângă un perete.

Cauze ale inflamației.

În același timp, începe să se perceapă ca pe un strateg al vieţii literare, compilează adevărate dosare dedicate criticilor și oamenilor influenţi, astfel încât să poată anticipa fiecare reacţie a acestora în faţa viitoarei sale cărţi. Este întotdeauna dispus spre dezechilibru: deși cea care l-a făcut să se înţeleagă pe sine, ca om și să-și înţeleagă menirea a fost poezia lirică, el o va saleros de tratament comun în cea mai productivă perioadă a carierei sale.

Ambiţiile sale erau atât de mari, dorinţa sa de a deveni Poetul American era atât de puternică, încât potrivite îi păreau doar creaţiile de mare întindere, epopeile autobiografice. În povestirea dinnaratorul urmărește pe ecranul unui cinematograf cinematograful, alături de baseball, a fost una dintre pasiunile lui Delmore Schwartz imaginile unui film alb-negru în care personajele principale sunt tatăl și mama sa, iar cadrul este al acelui Brooklyn evreiesc în care copilărise el.

Acţiunea este simplă: tatăl îi face curte mamei, îi vizitează familia, o conduce D eseu 11 pe prioritate problema durerii articulare la un restaurant din Coney Island, unde o cere de soţie.

Încă din timpul acesta învelit în catifea al seducţiei răsar însă micile conflicte, orgoliile și idiosincraziile care vor distruge viitoarea căsnicie. Nu e prea târziu să vă răzgândiţi, amândoi. Nu va ieși nimic bun de-aici, doar remușcări, ură, scandal și doi copii cu caractere monstruoase. Nu știi că nu poţi să faci ce vrei tu să faci? De ce devine isteric un tânăr ca tine, care are toată viaţa înainte? De ce nu te gândești la ceea ce faci?

Disponibilitate

Nu ai voie să te porţi așa nici chiar atunci când nu sunt alţi oameni în jur! O să regreţi dacă nu faci ceea ce trebuie, nu poţi continua așa, nu e corect, vei afla asta destul de curând, tot ceea ce faci tu contează prea mult. Lucru care nu e corect! Un romantic întârziat, dar un pasionat cunoscător al poeziei moderne, Delmore a avut mereu ambiţia de a aborda o tematică filosofică cu instrumentele lingvistice dăruite de mediul evreiesc al copilăriei.

Rezultatul este o duioșie greu de definit, care sfidează orice analiză rece. Iată, de exemplu, celebrul său poem Ursul greoi care mă-nsoţește: Î Ursul greoi care mă-nsoţește, Un tub de miere ca să-și mânjească faţa, Stângaci și-mpiedicat, ba ici, ba colo, O tonă de carne ce umple orice spaţiu, Cel mereu înfometat, agresiv și brutal Îndrăgostit de bomboane, de mânie și de somn, Factotum nebun, răscolește peste tot, Escaladează clădiri, șutează în minge, Boxează cu frate-său în orașul pus în mișcare de ură.

saleros de tratament comun

Delicateţea lui Delmore va dispărea total sub aparenţa greoaie și violentă a animalului: nu va dura mult până când Gertrude îl va părăsi relaţia lor a stat de la bun început sub semnul unei nepotriviri evidente — el era o gazdă primitoare, volubilă, ea nu, el era un povestitor înnăscut, ea era taciturnă, el avea succes, ea nu, el își dorea copii, ea nuapoi el va abandona siguranţa postului de la Harvard și se va muta înapoi în New York pentru a scrie și pentru a face parte din atmosfera intelectuală vie a metropolei.

Numai că acest Delmore care se întoarce acasă nu mai are nici generozitatea primilor ani de carieră și nici capacitatea de a se obiectiva: va cădea din ce în ce mai des în capcana propriilor accese paranoice, mai ales după primirea rece pe care critica a făcut-o piesei sale de teatru în versuri, Shenandoah, cât și cea chiar mai rece pe care a avut-o poemul său de de pagini, Genesis — acesta l-au făcut să se orienteze spre proză.

Povestirile sale sunt profund urbane, iar mediul, descris cu dureri de șold la sportivi talent ca în In Saleros de tratament comun Deja dependent de pastile și de alcool, silueta lui devenise și mai masivă, amplificată de costumele largi, necălcate, care atârnau pe el.

Perioadele dintre internări erau petrecute cu enorm de multă băutură gin băut din borcane de muștar și fete extrem de tinere în camere de hotel sordide din Manhattan. Aproape două decenii s-au scurs așa: un om cu o constituţie mai firavă ar fi murit mult mai devreme. Relatările despre Delmore îl arată ţinând adevărate cursuri în pub-urile unde-și petrecea zile întregi unul dintre ele era chiar The White Horse, celebru pentru a-l fi găzduit și pe Dylan Thomas în ajunul morţiicursuri de literatură, filosofie, ba chiar exerciţii de recitare și mnemotehnică — în orice situaţie Delmore putea enumera numele și statisticile jucătorilor echipei sale preferate de baseball, The New York Giants, din orice an.

5 Consejos Utilizando botellas de plastico

Credea în continuare într-un mit pe care-l construise singur, acela al lumii literare ca grup, comunitate de creaţie, în același timp căutându-și predecesorii printre solitarii atinși de nebunie Baudelaire, Coleridge, Rimbaud, Hölderlin. Tot așa cum imediat după succesul debutului fiinţa sa interioară își pierdea integritatea, apogeul va consemna coborârea în cea mai neagră perioadă a vieţii sale. Purta un costum cenușiu în care înota.

Faţa îi era cenușie ca moartea, cenușie ca East River. Capul îi atârna de parcă s-ar fi cuibărit moliile în el și ar fi făcut tabără în părul lui. Delmore, eroul. Delmore, poetul american Delmore, poetul nebun. Delmore, scriitorul consumat de opera lui nescrisă.

Note: 1 Delmore Schwartz. A publicat patru volume de poezie: EfebiaSpălîndu-mi ciorapiiDeadevă și Odă liberei întreprinderia cărei traducere în limba germană, Ode an die freie Unternehmung, a primit Premiul orașului Münster pentru poezie europeană. A mai publicat volume de eseuri și studii critice, precum și patru romane: Balamuc sau pionierii spațiuluiTeză de doctoratEuromorphotikonroman în versuri și Minoic În cartea aceasta, în care aproape totul se petrece la nivelul codurilor ortografice, efectul estetic al experimentelor formale e cert: prin artificiul inteligent, bazat pe surpriză, inventivitate, tensiune a raportului dintre formă și sens, se obţin reliefarea, înstrăinarea, distanţarea ironică Merită însă observată chiar relevanţa pur lingvistică pe care o are asemenea formulă poetică: fie și pentru că ne face să repunem în discuţie natura convenţiei ortografice, presiunea normei, să ne întrebăm care inovaţii sunt posibile în română și de ce, și mai ales unde se află limita de la care acestea devin un simplu joc manierist, incomprehensibil, gratuit.

Am spus aparent, deși termenul corect ar fi fost «fals whitmaniană», aceasta deoarece odele sale se învecinează mai degrabă cu satira, nu cu genul pe care-l afișează, îndreptându-ne pe o pistă glisantă, titlul. Poeziile sale ne trimit la satirele lui Juvenal sau epigramele lui Martial. Într-adevăr, banii sunt o formă de cunoaștere a eului personal și social, în viziunea lui Caius Dobrescu. Plecând de la aceste percepții, poetul privește omul ca pe un mecanism ambiguu, în interiorul căruia se desfășoară procese chimice și alchimice.

Transformându-le în concepte aride, extrase din cel mai de neînțeles eseu postmodern, eufemizându-le, cultivându-le programatic sterilitatea, scapi de sub teroarea lor absurdă; prin urmare, Saleros de tratament comun Dobrescu asanează realul și-l transcrie: aseptic, «științific», perfect inteligibil.

Și-atunci, care balsam articular este mai bun unde angoasa? Angoasa, neagră și insidioasă, derivă din tranzitivitatea unui monolog hiperexaltat, ca desprins dintr-o peliculă motivațională.

Totul e, prin urmare, artificiu și continuu sequel: piramida socială, strânsele conexiuni economice, determinismele mareice ale liberalismului. Odă infinită pentru un torționar pe saleros de tratament comun, măgulindu-l, îl inviți la masă, textul lui Caius Dobrescu Nu este timpul proaspăt De altădată.

Stăm, argumentăm. Sub masă, șuierîndu-și din șireturi, Polemizează și pantofii noștri. Noi stăm de vorbă, deci. Ne desenăm Pe fețe, cu materie cenușie, Urme De lăbărțate lovituri, pe care ni le va da, probabil, viitorul. Între timp autobuzele recoltează cu precizie farmaceutică mostre de substanță socială.

Geamul e închis. Poate că mîine dimineață existența n-o să mai determine conștiința, n-au să mai fie nevoi biologice. În aer e o tensiune care anunță ploaia, portret 17 mă face să transpir. Pe frigider sînt abțibilduri cu flori mutante.

Îl deschid. În containerul merelor găsesc un tichet mototolit de autobuz. Poate că mîine dimineață lumina o să-mi pară zvârlită cu lopata în cameră și ziarele au să iasă jilave, ca din pămînt. Am un tricou de culoarea cafelei cu saleros de tratament comun, cu țesătura rărită de purtare. În el par mai slab. Am burtă, transpir și tind să-i pun pe alții să muncească pentru mine.

Poate că mîine dimineață am să mă trezesc sub o mască de oxigen în timpul transfuziei. A început ploaia.

5 motive pentru a alege Kempinski Hotel Mall of the Emirates

Ace de seringă prin apa neagră de vase: asta simt cînd îmi trec mîna prin păr. Organele mele sînt pronunții întîmplătoare. Merg la fereastră. Lîngă călcîi, o glastră răsturnată. O ridic. Petrillius a trecut să-mi aducă o carte și a fugit imediat spunînd că miroase urît. Pielea mea e ca guma de mestecat. Mă gîndesc că transpir. Fereastra e întredeschisă.

Tratamentul artrozei în regiunea Moscovei. 2 Comments

Poate că mîine dimineață fără să știu dacă m-am trezit sau nu am să-ntrevăd Nebula într-o atmosferă ca pulpa strugurelui și în colț o pată intensă de forma unui ovar.

Și numai tîrziu după ce m-am îmbrăcat și am mîncat să-mi dau seama că era o glastră uitată în fața ferestrei. O femeie tînără spune Sînt foarte obosită, nu mă atinge acum. Cred că nici duș n-aș putea să fac.