Tratamentul subluxării gleznei, Entorsa gleznei - Recuperare medicala - cazare-bucuresti-apartamente.ro

Luxatia de glezna Ce este luxatia la glezna? Luxatia la glezna este un traumatism violent ce produce rupturi de ligamente si desprinderi de capete osoase cu pierdere a contactului partial sau total a tibiei, peroneului sau talusului.

Cauzate de o miscare de rasucire fortata, o cadere sau o lovitura puternica, luxatia la glezna apare cand osul deplasat a alunecat intr-o parte ramanand in contact cu al doilea os doar pe o anumita suprafata luxatie partiala sau cand desprinderea este completa luxatie totala.

Simptome ale entorsei

Atunci cand apare, luxatia la glezna este insotita tratamentul subluxării gleznei de fractura, cazurile de luxatie simpla fiind destul de rare, aceasta lucru intamplandu-se datorita faptului ca articulatia tibio-talara este extrem de rezistenta. Cauze Luxatia gleznei poate aparea la copii, adulti sau varstnici si este  influentata de factori precum calitatea slaba a ligamentelor, supraponderabilitatea, carenta nutritionala, muschi atrofiati, recidive de entorse, insa cauza principala ramane stresul mecanic excesiv.

La sportivi, luxatia de glezna apare des in timpul jocurilor, atunci cand sportivul aterizeaza gresit de la inaltime sau cand primeste o lovitura puternica directa de la adversar. In sporturile care implica sarituri, dezechilibru in aer si contact dur cum ar fi fotbal, handbal, hockey, baschet, rugby, volei, luxatia de glezna este o afectiune probabila.

Luxaţia – cauze, simptome şi tratament

Cele mai intalnite cauze ale luxatiei la glezna sunt: ·         accident auto ·         aterizare gresita pe suprafata dura sau teren denivelat ·         contact violent cu adversarul, lovituri puternice directe in timpul jocului ·         rasuciri bruste, fortate Simptome Primele simptome ale luxatiei sunt prezenta durerii acute, zgomot de trosnitura, tumefiere accentuata, deformarea si imposibilitatea de a mobiliza glezna.

Luxatia la glezna este insotita in cazuri usoare de intinderi de ligament si in situatii grave de rupturi totale de ligamente  si cartilaj cu  fracturi deschise ale maleolei. Datorita durerilor extreme, mobilizarea sau spijinul pe glezna devin imposibile. Entorsa gleznei  este o afectiune care produce doar supraintinderea ligamentelor sau ruptura lor fara ca oasele de care acestea sunt legate sa paraseasca articulatia.

• Luxaţia – cauze, simptome şi tratament - CSID: Ce se întâmplă Doctore?
• Recuperare dupa entorsa de glezna. Tratarea entorsei - Centrokinetic

Mobilizarea articulatiei este posibila, durerea fiind suportabila in caz de entorsa. Fractura de glezna  se produce prin intreruperea a cel putin unuia din cele 3 oase ce compun articulatia: tibia maleola medialaperoneul maleola laterala si talusul. Diagnostic Luxatiile de glezna sunt traumatisme foarte periculoase ce trebuie diagnosticate precis pentru a evita posibilele riscuri si complicatii.

Mecanism fiziopatologic

Atunci cand aveti o luxatie glezna si intarziati vizita la ortoped, riscati ca recuperarea sa fie dificila, uneori chiar sa dezvoltati boli grave precum artroza gleznei.

Tipuri de luxatii Glezna prezinta doua seturi de ligamente care leaga talusul de tibie si peroneu. Ligamentul deltoid leaga tibia de talus la interior, iar  ligamentele talofibulare leaga peroneul de talus la exterior.

O forta puternica poate rupe aceste ligamente, producand luxatia gleznei. In functie de gravitate, directie de deplasare si zona, luxatiile la glezna pot fi impartite in mai multe tipuri, in functie de: Directie: anterioare, posterioare, externe, interne Complexitate: simple sau mixte Moment de producere: recente sau vechi peste 24 ore Desprindere: partiala sau totala Luxatia totala sau luxatia de glezna completa are loc cand tibia, peroneul sau talusul pierd contactul dintre ele in totalitate.

Cele mai frecvente luxatii ale gleznei sunt insotite de fractura deschisa de maleola.

Luxaţia – cauze

Luxatia partiala, incompleta sau subluxatia gleznei se produce atunci cand contactul dintre oase este mentinut, insa nu in totalitate. Tratament Tratamentul luxatiei de glezna se aplica diferit in functie de severitate si leziuni asociate, timpul de vindecare variind corespunzator acestora. In cazuri de luxatii minore, recuperarea poate dura cateva saptamani, perioada crescand corespunzator cu gravitatea. In mod obisnuit, metoda imediata de tratament a luxatiei de glezna consta in reducerea oaselor in pozitia normala si imobilizarea gleznei in orteza sau ghips.

Formular de căutare

Cateodata insa, datorita gravitatii si a leziunilor asociate, acest lucru nu este posibil, in asemenea cazuri trecandu-se la tratament chirurgical. Luxatiile de glezna netratate sau tratate necorespunzator fac ca accidentul sa recidiveze, ligamentele sa devina laxe, cartilajul sa se deterioreze, oasele sa prezinte necroza, situatii ce duc la simptome de instabilitate si durere, respectiv la boli tratamentul subluxării gleznei.

Reducerea gleznei In urma examinarii radiografice in care se evidentiaza desprinderea completa sau partiala a oaselor gleznei, ortopedul trebuie sa repozitioneze suprafetele acestora pentru a se relua contactul dintre ele. Acest procedeu este denumit de "reducerea gleznei" si este primul pas ce trebuie realizat cat mai rapid, imediat dupa luxatie. Reducerea gleznei este o operatiune care nu poate tratamentul subluxării gleznei efectuata decat de catre un medic ortoped, in caz contrar existand riscuri si complicatii grave in viitor.

Imobilizarea Atunci cand luxatia de glezna nu necesita tratament chirurgical, se poate trece la imobilizarea articulatiei cu ghips sau fasa elastica, imediat dupa reducere.

Semne si simptome

Imobilizarea gleznei are ca scop cicatrizarea capsulo-ligamentara si trebuie intotdeauna efectuata de catre un ortoped, numai dupa ce reducerea s-a realizat cu succes.

Tratamentul chirurgical Tratamentul subluxării gleznei luxatie In situatiile in care doctorul constata ca ligamentele, cartilajele sau oasele prezinta rupturi, fisuri sau fracturi grave si ca aceste leziuni pot duce la o recidiva sau daca luxatia este deschisa, atunci acesta va recomanda tratamentul chirurgical.

Artroscopia gleznei  este o operatie ce rezolva luxatia si leziunile colaterale intr-un mod minim-invaziv, recuperarea dupa acest tratament chirurgical facandu-se mai rapid si mai eficient. Fizioterapia Tratamentul gleznei dupa luxatie include si fizioterapia, adica expunerea articulatiei lezate la ultrasunete sau electro-stimuare.

Fizioterapia este recomandata pentru diminuarea durerii si inflamatiei gleznei si se efectueaza dupa ce primele faze de tratament recuperator au fost parcurse si circulatia sanguina incepe sa se reduca.

Scopul fizioterapiei este de a amplifica procesul de recuperare prin stimularea circulatiei, respectiv prin concentratarea celulelor reparatorii in zona lezata. Kinetoterapia Daca pacientul prezinta o luxatie de glezna usoara, tratamentul kinetoterapeutic poate incepe mai repede prin exercitii de mobilizarea pasiva,  cu anumite interdictii de miscarea.

Kinetoterapia are ca scop evitarea rigidizarii gleznei, mentinerea tonusului muscular, respectiv recapatarea totala a abilitatii de sustinere si mobilitate. Medicul ortoped impreuna cu kinetoterapeutul vor indica initial tipurile de exercitii si spre final activitatile fizice de recuperare ce nu implica suprasolicitarea gleznei cum ar fi inotul sau mersul pe jos.

Riscuri si complicatii Pentru a evita riscurile si complicatiile, in cel mai scurt timp de la luxatie este indicat sa va prezentati la clinica de ortopedie pentru stabilirea diagnosticului exact, reducerea si imobilizarea gleznei. Daca in timpul luxatiei au fost vatamate si alte componente ex: fracturi de os, lezari de vase si glezna nu poate fi imobilizata, tratamentul chirurgical nu poate fi amanat.

• Luxatie Glezna - Ortopedie ArcaLife
• Luxatia gleznei, Recenzii ale tratamentului luxației gleznei

Intarzierea prezentarii tratamentul subluxării gleznei doctor duce de cele mai multe ori la complicatii imediate sau viitoare. Luxatia gleznei este un traumatism grav ce trebuie tratat corespunzator, altfel cresc riscurile de artroza gleznaartritei, oseitei, algoneurodistrofiei, etc.