Tratament de instabilitate a gleznei cronice
Marea majoritate a entorselor se trateaza conservator repaus, gheata, pozitie procliva, compresie prin fasa elastica. Cel mai frecvent mecanism este cel de inversiune, care se soldeaza cu leziunea in primul rand a unui ligament din compartimentul extern, numit si ligamentul entorsei ligamentul talo-fibular anterior, ATFL in literatura anglo-saxona. Entorsa poate duce de asemenea la leziuni ale cartilajului articular si tendoanelor din regiune.
RMN are rolul de a identifica leziuni complexe ale cartilajului articular, ale tendoanelor din vecinatate peroniere si ale ligamentelor implicate. Tratamentul conservator fizio si kinetoterapie pentru intarirea structurilor laterale tendoanele peronierilor care au rol de stabilizator dinamic taping artroza simptomelor tratamentului articulației genunchiului un plus de stabilitate in cursul activitatilor zilnice eventual orteze de glezna In cazul esecului tratamentului conservator sau cand se considera ca instabilitatea este prea severa raportat la necesitatile pacientului se va opta pentru tratamentul chirurgical Tratamentul chirurgical In decursul timpului au fost imaginate multiple metode tratament de instabilitate a gleznei cronice stabilizare laterala a gleznei, toate incercand sa refaca structurile ligamentare laterale lezate, in principal ATFL, dar si CFL.
Acest lucru se poate realiza prin introducerea unor ancore metalice in peroneul distal cu ale caror fire se sutureaza elementele lezate, utilizand si alte structuri pentru a obtine un plus de stabilitate tehnica Brostrom modificata.
Aceste tehnici intra in categoria reparatiilor directe ale structurilor lezate, chiar daca augmentate cu alte structuri. In situatiile in care nu mai exista material suficient pentru reparatii directe se folosesc alte tehnici care utilizeaza autogrefe.
Acestea inlocuiesc elementele lezate si sunt grefe de tendon prelevate fie din regiunea operata plantar lungfie din alte regiuni semitendinos sau gracilis de la nivelul genunchiului ca in ligamentoplastia LIA, etc. Aceste tendoane sunt ulterior trecute prin tunele osoase forate prin peroneu, calcaneu si talus astfel incat sa reproduca stabilitatea ligamentelor initiale.
Exista si varianta chirurgicala a rerutarii prin tunele osoase a unor tendoane din vecinatate peronier scurt in tehnica Chrisman Snook In contextul existentei unei banci de tesuturi se pot ultiliza alogrefe tendoane prelevate de la cadavru.
De asemenea, exista diverse materiale artificiale care se pot utiliza pentru ranforsarea montajului. Postoperator Postoperator, membrul este imobilizat in aparat gipsat sau orteza pentru circa 6 saptamani, permitandu-se sprijinul partial progresiv incepand cu ziua 14, cand se extrag si firele de sutura. Kinetoterapia este foarte importanta in recuperarea functionala a gleznei, mai ales dupa cele 6 saptamani de imobilizare.
Reluarea activitatilor sportive se permite la luni de la operatie.
