Osteoartrita tratamentului articulațiilor interfalangiene

Osteoartrita articulațiilor interfalangiene ale tratamentului mâinilor

Cartilajul articular îndeplineşte două funcţii importante: intervine în biomecanica articulaţiei, permiţând mobilitatea aproape fără frecare şi acţionează ca amortizor, transmiţând sarcina, prin suprafeţele articulare, ţesuturilor din jur.

Proprietăţile de elasticitate şi rezistenţă sunt asigurate de proteoglicanii şi colagenul matricei extracelulare. Elementele proteoglicanilor matricei sunt metabolizate activ şi resintetizate, având un timp de înjumătăţire de săptămâni. Componenta principală a proteoglicanilor este reprezentată de glicozaminoglicanii sulfataţi condroitin — sulfat, keratan — sulfat şi dermatan — sulfatputernic încărcaţi electronegativ, responsabili osteoartrita tratamentului articulațiilor interfalangiene elasticitatea cartilajului.

Procesele responsabile de degradarea colagenului şi a proteoglicanilor în boala artrozică sunt cauzate de enzimele proteolitice sintetizate şi eliberate chiar de condrocite.

Reumatologia si bolile reumatice

Eliberarea unor puternice enzime proteolitice şi activarea lor ulterioară în matrice depăşeşte osteoartrita tratamentului articulațiilor interfalangiene naturale de apărare a matricei şi, în cele din urmă, determină degradarea colagenului şi fisurarea proteoglicanilor. Din punct de vedere artroscopic, trăsăturile patognomonice ale bolii artrozice gata constituite sunt: ulceraţia focală a cartilajului în zonele de presiune prin care se observă osul eburnat asemănător cu fildeşul ; osteofitele juxtaarticulare, ce cresc în zona marginală a articulaţiei.

Este important de înţeles că aceste faze reprezintă stadiul terminal al unui proces de lungă durată şi continuu. La acest proces participă şi osul, prin: modificări reactive scleroză osoasă în zona cartilajului afectat, formarea de chiste osoase care pot comunica cu spaţiul articular şi se pot lărgi, formând geode şi osteofite marginale os nou format acoperit de cartilaj în zonele nesupuse presiunii de susţinere.

Ulterior, în evoluţie, se remarcă pierderea progresivă a condrocitelor la toate nivelurile, cu subţierea marcată a matricei cartilaginoase şi, în unele situaţii, înlocuirea cu fibrocartilaj a cartilajului hialin degradat.

Sinoviala înconjurătoare nu este afectată evident. Care este tabloul clinic la pacienții cu boala artrozică? Stadiile iniţiale ale procesului artrozic sunt asimptomatice clinic, discrepant faţă de prevalenţa crescută a modificărilor fizice şi radiologice de boală artrozică.

Durerea este simptomul, ce sugerează diagnosticul de boală artrozică, interesând iniţial o singură articulaţie şi apoi altele. Durerea este descrisă ca fiind una profundă, acompaniată adesea de redoare articulară dificultate în mobilizare ce urmează perioadelor de inactivitate la ridicarea din pat dimineaţa, la ridicarea de pe scaun.

Durerea poate iradia în zonele învecinate, se exacerbează la utilizarea articulaţiilor respective şi, în fazele precoce de boală, este semnificativ ameliorată de repaus.

Artroza mainilor: de ce apare si cum se trateaza

O dată ce boala se învecheşte, durerea devine persistentă, interferând funcţionalitatea normală şi împiedicând somnul, chiar în cursul tratamentului. Cele mai interesate articulaţii în procesul bolii artrozice sunt: articulaţia metatarsofalangiană a halucelui, articulaţiile interfalangiene proximale şi interfalangiene distale ale mâinilor, articulaţia carpometacarpiană a policelui, şoldurile, genunchii, coloana vertebrală cervicală şi lombară.

La examenul clinic, articulaţiile interesate sunt, de regulă, deformate sensibile la palpare, prezintă crepitaţii şi limitarea mobilităţii.

Instabilitatea articulară apare numai în formele severe. Mărirea volumului articulaţiilor este produsă de măririrea suprafeţelor osoase, osteofitelor şi, uneori, a hidrartrozei de însoţire. Pacienţii cu boală avansată prezintă deformări grosolane, cu subluxaţii.

Cum scap de durerile articulare? [cazare-bucuresti-apartamente.ro]

Uneori, debutul simptomelor este acut cu roşeaţă şi durere în articulaţia afectată. Nodulii Heberden pot induce deformări ale interfalangienelor distale cu deviere laterală sau în flexie. O altă formă, boala artrozică erozivă, produce episoade dureroase similare, dar se diferenţiază osteoartrita tratamentului articulațiilor interfalangiene prima prin modificările radiologice erozive locale şi tendinţă la anchiloză osoasă.

Anomalii similare celor din interfalangienele distale apar şi la nivelul articulaţiilor interfalangienelor proximale, fiind cunoscute sub denumirea de noduli Bouchard.

Boala artrozică – simptome, tratament, de ce apare

O altă articulaţie frecvent interesată în artroza mâinii este articulaţia carpometacarpiană a policelui, care determină dureri la solicitare şi poate conferi forma pătrată a bazei policelui. Cel mai afectat compartiment este cel femuro — tibial medial cu deformare în varus.

Interesarea compartimentului lateral determină deformare în valgus picioarele se întoarc spre exterior. Un procent important dintre durerile genunchiului este cauzat de artroza compartimentului patelo — femural. În gonartroza idiopatică, examenul fizic poate releva durere la digitopresiune, crepitaţii şi cracmente la mobilizarea articulaţiei şi reducerea mobilităţii articulare. Reacţiile lichidiene nu sunt rare, dar sunt reduse cantitativ. Examenul radiologic evidenţiază osteofitele.

Cu timpul, prin utilizarea articulaţiei, se produce degenerarea progresivă a cartilajului şi producţii osoase secundare, tipice.

Durerea este localizată la nivelul arcadei inghinale, foarte rar în zona anterioară a coapsei şi la genunchi durere iradiată. Cea mai precoce manifestare clinică în coxartroză este diminuarea rotaţiei interne; odată cu progresia bolii, amplitudinea mobilităţii se reduce în toate planurile, cu impact funcţional semnificativ.

Mult mai frecvent întâlnite la femei, aceste modificări au fost atribuite stresului mecanic datorat încălţămintei cu tocuri înalte.